Ghicitori, de Alexandru Plăcintă

Sursa: http://www.literaturacopii.ro/stire-poezie/ghicitori-de-alexandru-placinta/172

GHICITORI, de Alexandru Plăcintă

E suriu şi cu blăniţă,Cu ochi negri şi codiţă.Vine-n casă pe furiş,Cară pâinea-n ascunziş. E vioi ş-aleargă tareŞi nu-l prinde fiecare.Lui îi place caşcavalŞi se teme de motan. (Şoricelul) *** Păru-i aspru, pielea groasăŞi trăieşte lângă casă.Se trezeşte când i-e foame,Cum mănâncă, iar adoarme. E grăsan cu botul lung,Când aleargă, nu-l ajungi.De-i dai drumul să se plimbe,În noroi el se întinde. (Porcul) ***La noi nu se întâlneşte,El în apă vieţuieşte.Este de culoare verdeŞi din apă nu se vede. De departe îi frumos,De aproape – fioros.Are dinţii ascuţiţi,Voi cu el să nu glumiţi! (Crocodilul) *** Îmbrăcat în blană brună,Merge-alene prin pădure.Dacă miere nu găseşte,E nervos şi mormăieşte. Vara în copaci se urcă,Iarna în bârlog se culcă,Doarme-acolo toată iarna,Se trezeşte primăvara. (Ursul) ***Patru picioruşe are,Carapacea-i în spinare,Căpuşorul sus îl ţine,Aşa cum îi vine bine. Are ş-o codiţă mică,Şi la mers nu e grăbită.Distanţa de-un singur pas,O parcurge într-un ceas. (Broasca ţestoasă) ***Cine zumzăie şi zboară,Când afară-i primăvară?Cine simte măndra floare,De la mare depărtare? A cui haină aurieStrăluceşte în câmpie?Spre polen, cine aleargă,Ca să-l strângă, să-l culeagă? (Albinuţa) *** E fricos, cu blană sură,I se văd doi dinţi în gură,Morcovii tare îi plac,Ar mânca chiar şi un sac. El aleargă tare-tare,Nu-l întrece fiecare.Fuga e puterea luiÎn faţa duşmanului. (Epuraşul) ***El e mic, musteaţa-i mare,Miorlăie lângă picioare,Iar dacă ceva nu-i place,Ghiara-ndată o desface. Face bine, face rău,De fel nu ne supărăm.Rar de tot îl ocărâm,Fiindcă tare îl iubim. (Motănaşul) ***Ia încearcă şi ghiceşte,Asta ce-nseamnâ, ce este?Îi rotund vărgat şi verde,Ce-i într-însul, nu se vede. Iar în el e miez mustos,Roşu dulce şi gustos,Când îl tai în felii mici,Dai la toţi acei cuminţi. (Harbuzul) *** Sus pe cer în depărtare,De cu seară ea răsare.E rotundă, îndrăzneaţăŞi se uită prin fereastră. Toată noaptea luminează,Între stele tot dansează,Iar când soarele răsare,Se topeşte şi dispare. (Luna) *** N-are mîini, n-are picioare,Dar îi ageră-n mişcare.Ce n-ai face, cum n-ai da,Nu mai poţi scăpa de ea. Când tu mergi, e-n pas cu tine,Când alergi, aleargă bine,   Când te-aşezi, ea se opreşteOare asta ce mai este? (Umbra) *** Îi pe cer în depărtareŞi luceşte tare-tare.Dimineaţa ne zâmbeşte,Ziua toată ne-ncălzeşte. Iar atunci când oboseşte,De culcare se găteşteŞi se lasă-ncet pe cer,Unde-a asfinţit şi ieri. (Soarele)  ***Capul e destul de mare,Iar pe cap are-o căldare.Morcov are-n loc de nasŞ-o curea în loc de ceas. E cu ochii de cărbuneŞi cu-n măturoi în mână.Nu e zveltă la figură,Însă lumea o admiră… (Baba de zăpadă) *** E şireată şi roşcată,La mâncare-i alintată.Ea preferă poamă dulce,Şoricei şi găinuşe. Dar visează şi la gâşte,Iepuri, peşte şi răţuşte.La coteţ ea dă târcoale.Cine-i asta, cine-i oare? (Vulpea) Ochii, faţa îşi vopseşteŞi puţin de tot vorbeşte,Dar pe-arenă când apare,Râde mic, râde şi mare. Dacă mingea o aruncă,Aleargă ca s-o ajungă.S-o ajungă nu mai poate,Că se-mpiedică şi cade. (Clovnul) Cine oare se trezeşte,Când afară se-ncălzeşte?Şi-al cui glas răsună tare,De s-aude-n deal şi-n vale? Cănd luncuţa înverzeşteŞi-n pom frunza se-ndeseşte,Oac-Oac-Oac, cine ne cântă,De s-aude pretutindeni? (Broscuţa)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Lectură și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s