Relația copil-părinte

Relaţia părinte-copil se strică uşor şi se repară greu


Deseori, nici unii, nici ceilaţi nu ştiu cum să gestioneze aceste conflicte. Adulţii dau pedepse nejustificate, în timp ce copiii se îndreaptă către grupuri care îi acceptă. In acest material se vor explica aceste certuri prin prisma faptului că, la vârsta pubertăţii, apare un decalaj între dezvoltarea fizică şi cea psihică – emoţională, intelectuală.
Copiii nu înţeleg de multe ori de ce sunt prea mari să facă unele lucruri şi prea mici pentru a putea face altele. De exemplu, li se spune să fie responsabili: «Ai crescut, nu mai eşti copil, comportă-te ca atare!», dar atunci când doresc să facă alte lucruri, reacţia adulţilor e următoarea: «Nu, eşti prea mic pentru asta!» De aici apar conflictele“.
Stabiliţi reguli de comun acord
Sfatul psihologului este ca adulţii să dea dovadă de înţelegere şi să acorde atenţie particularităţilor vârstei.
Ideal ar fi ca în familie să existe obişnuinţa de a se stabili un set de reguli, de comun acord, pentru toţi membrii. Pentru că se intră într-o altă perioadă a vieţii, regulile ar trebui să se renegocieze, să fie acceptate şi de părinţi, şi de copii, să fie clare şi concrete. E foarte important să existe consecvenţă în aplicarea sancţiunilor şi recompenselor. Atenţie! Să nu existe această consecvenţă numai când e vorba de aplicarea pedepselor!“ Unii specialiști consideră că sancţiunile trebuie să fie congruente cu gravitatea faptei şi acordate atunci când copilul a greşit, nu după o lună.
Dacă se procedează altfel, copilul nu va înţelege motivul sancţiunii şi se va considera nedreptăţit. Pentru a se aplana aceste conflicte, esenţial e să se afle cauza ce a dus la acea situaţie. De asemenea, când se stabilesc regulile, trebuie aduse argumente în favoarea lor. Astfel, copilul va înţelege necesitatea respectării regulilor şi îşi va asuma consecinţele faptelor sale.
„Comportamentul părintelui faţă de copil trebuie să fie corect şi exemplar, pentru că, în acest mod, copilul va recunoaşte autoritatea adultului. Copilul trebuie să vadă că şi părinţii pot primi sancţiuni, dacă greşesc. Părinţii nu trebuie să uite că sunt un model pentru copiii lor“, spun specialiștii.
Copiii trebuie criticaţi şi lăudaţi deopotrivă
Dincolo de faptul că sunt un model, însă, părinţii trebuie să îi iubească pe copii şi să le arate asta. Mai concret, să îi facă să se simtă acceptaţi, chiar dacă greşesc, să comunice cu ei, să ştie care sunt preocupările lor.
„Să nu uite să îi laude, iar atunci când îi critică, să înceapă propoziţia cu ceva pozitiv: «Eşti un copil inteligent, dar nu sunt mulţumit de rezultatele pe care le ai la şcoală. Sunt îngrijorat. Îmi poţi explica din ce motiv ai notele astea? Ce se întâmplă? Cum te-aş putea ajuta?» Nu trebuie să uite că au în faţa lor un copil care are nevoie de dragoste, sprijin şi înţelegere!“
În caz contrar, copiii vor căuta aceste lucruri în alte locuri, de multe ori nepotrivite: grupuri în care se fumează sau se bea.
„Relaţia dintre părinte şi copil se strică foarte uşor şi se repară greu. Pentru a repara această relaţie, părinţii trebuie să înveţe cum să îşi abordeze copilul, să îi fie alături, să îi ofere oportunităţi în care să îi pună în valoare, să nu îi umilească şi să îi trateze cu respect.“
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s